Suflete în extaz. Definiri constante şi perverse ale eului. Nelinişti nejustificate. Tulburări comportamentale inexplicabile.
Cuvinte aruncate în neant, fără sens, fără valoare, fără simţiri. Sunt doar cuvinte pentru cei limitaţi cu spiritul, dar definitorii pentru suferinzi. Umbrele credinţei lor rămase în urma unei dezamăgiri monstruoase ale vieţii îi lasă să reflecteze la nebunia curentă şi cotidiană din jur, nebunie apăsătoare, stranie, străină de cunoştinţele lor. "Nebunie nebună".
Starea de moarte a conştiinţei nu mai e apăsătoare. S-a obişnuit cu ideea că va rămâne o umbră cu nevoile unei persoane, o umbră lipsită de sentimente, rămasă în urmă din ironia sorţii, de parcă nu ar fi fost de ajuns stadiul mizerabil în care se afla. Moartea e mai dulce decât agonia prelungită. Decât să se târască fără un scop, mai bine nu ar mai fi fost. Decât să fie scuipat de destin la fiecare colţ de drum, decât să îşi dorească să se mai trezească în fiecare dimineaţă cu gândul zilei ce urmează şi a tristeţii obişnuite pe care aceasta o aduce, mai bine s-ar fi dus odată cu restul sufletului său.
Nu fusese fericit niciodată. Şi nici nu îşi dorea. Avusese pesemne bucurii mărunte şi nesemnificative odinioară. Acum şi acelea l-au părăsit.
Era o existenţă neutră, fără un sens. Oare de ce se mai născuse ca să ajungă în stadiul acesta ? Se îndepărtase de toţi, inclusiv de el. Nu se cunoştea, nu se mai gândea de ce ajunsese aşa... Acceptase de mult că era o greşeală. Nu trebuia să fie conceput. Nu trebuia sacrificat un suflet prin el.
Singurul sentiment rămas era durerea. Durerea în stare pură, văzută ca pe un mod de cunoaştere, de apreciere, de maturizare. Avusese parte de o maturizare forţată, nu o dorea. Dar nu îşi putea impune nimic, nici măcar să trăiască.
Văzuse o scăpare. Vrusese să se elibereze de tot, să vadă lumina... prin moarte. Dar nu era în stare. Nu avea nimic de ce să se agaţe, dar ceva îl ţinea acolo, viu, ţintuit, incapabil de a trişa în jocul cu viaţa şi de a trece de cealaltă parte.
Şi continuase să îşi ducă existenţa mizeră mai departe, urmând paşii fireşti, murdari şi nefericiţi, dar întotdeauna imprevizibili, ai sorţii.
ti'am zis:
RăspundețiȘtergerescrii frumos!