sâmbătă, 5 februarie 2011

Neputinţă


E ceaţă în jur şi oamenii-s reci şi goi. Siluete de ceară le poartă gândurile dezvelindu-i. Şi noaptea le cerne în suflet tăcere şi durere... Nici luna nu-i salvează, e nemiloasă azi. E doar vederea cruntă a unui masacru de vise. Nu-şi simt decât inima ce le palpită slab, inutil... Goliţi de viaţă, încet, încet simt cum ura le curge prin vene. Ură şi plumb. Deja e prea mult, prea greu... Şi uşor respiră, simţindu-şi plămânii împotrivindu-se. E cea din urmă îşi zic... Dar forţe nevăzute îi resuscitează în ultimul moment şi, obligaţi, continuă lipsiţi de sentiment pe drumul anevoios ce li se arată de nicăieri. Prea mult, prea greu...

Un comentariu: