Suflete deghizate

Unul dintre puţinele lucruri de care îmi este cu adevărat frică este singurătatea. Nu singurătatea inevitabilă din anumite momente, ci singurătatea ca stare, ca existenţă. Nu aş putea împartăşi sentimentul "sublim" al acestei stări, dar de singurătate emotivă, prezentă la un moment dat in viaţa fiecărei vieţuitoare, pot vorbi cu uşurinţă. Pentru că nu puţine au fost momentele când îmi simţeam spiritul alunecând în neant de dor... De dorul unor persoane, al unor lucruri, al unor amintiri...
Sufletul e asemenea unei fiinţe. Are nevoie de îngrijire spirituală, de emoţie, de dragoste, chiar şi de adrenalină pentru a se menţine viu.
Se întâmplă să fii alături de o persoană şi să îţi fie dor de ea. E posibil ca amintirea cuiva să poată să te cuprindă cu un fior, nelăsându-te să îti duci existenţa sihastră cu aceeaşi intensitate ca odinioară. Sunt persoane indiferente, trecătoare, şi persoane indispensabile. Numai acestea îţi pot preveni durerea de neconceput lăsată în urmă de singurătate şi cu prezenţa lor te hrăneşti în cele mai crunte momente ale vieţuirii, căci sunt acolo pentru tine, cu tine şi în tine. Sunt persoane care cu o singură privire îţi ating sufletul. Persoane de care ai nevoie, cu a căror fericire te îmbeţi si a căror tristeţe te arde.
Când te simţi singur ai nevoie de cineva indiscutabil. Te "agăţi" de primul venit, dar puţini sunt aceia care îţi pot satisface setea de dragoste şi de înţelegere.
Pentru că întregul fiinţei cere ceva absolut, acel ceva există. Oamenii cu o capacitate extraordinară de a asculta au calitatea rară de a fi prieteni. Pentru că un suflet are nevoie de un alt suflet să îl sprijine, să îl înţeleagă şi să fie alaturi la orice oră, la bucurii şi tristeţi, indiferent de împrejurări.
Pentru că omul nu s-a născut pentru a fi singur. De aceea există prieteni ca voi. :)


*Sunt momente în care trebuie să ştii să asculţi şi tăcerile celuilalt. Să nu spui nimic, cel mult câteva cuvinte şi să îmbraţişezi. Să taci şi să îmbraţişezi... Să iubeşti...



*Citatul nu îmi aparţine.

Prietenie

Cerul de un gri plumburiu mă îndeamnă să iau stilou de pe biroul prăfuit şi să îmi aştern gândurile pe hârtie. Am prea multe gânduri şi simt nevoia unei eliberări subite, unei implozii lipsite de explicaţii.
În aer pluteşte melancolie. Nostalgia mă inundă, pătrunde în interiorul meu în toate formele ei, cuprinzăndu-mi conştientul... şi inconştientul. Ciudat, dar de data asta nu mă gândesc la dragoste. Nu sufăr pe acest plan, sunt chiar fericită. Gândul îmi zboară la prieteni.
Oare care este adevărata definiţie a unui prieten ?
Dacă o luăm pe plan emoţional, cu siguranţă gândim că trebuie să ne asculte, să ne înţeleagă, să ne iubească etc. E suficient ? E posibil să cerem doar atât ? Material vorbind, este o fiinţă, un suflet sau o raţiune ? Este o simbioză între cele trei. Nu poate fii doar fiinţă pentru că nu ar putea înţelege temerile şi problemele unei alte fiinţe. Nu ar putea fii doar un suflet pentru că nu ar putea fi alături mereu. La fel cum a fi numai raţiune este puţin.
Un prieten este acolo unde ai nevoie de el. Ce frază banală ! Trebuie menţionat că el nu are nevoie de chemare. Simte când trebuie să îţi fie alături.
Bineînteles că acesta este doar un tip de prieteni. Ceilalţi sunt cei cu care te distrezi, care ştiu cum să te facă să zâmbeşti chiar şi în cele mai triste momente ale vieţii.
Merg pe concepţia că în viaţă ai doua suflete pereche : marea dragoste şi cel mai bun prieten. Două persoane care te cunosc pe deplin, care îţi citesc în ochi trăirile cele mai profunde ale sufletului. Care nu te-ar lăsa la greu - pentru că atunci când ţie îţi este greu, le este si lor. Şi totuşi... de ce sunt două şi nu unul singur ? De ce marea dragoste nu este de ajuns ? De ce prietenia adevărată nu te mulţumeşte pe deplin ?
Pentru că deşi au lucruri în comun sunt total diferite. Loialitatea, dragostea, grija, respectul şi încrederea sunt în ambele, dar sub diferite forme. Nu poţi iubi un prieten aşa cum îţi iubeşti iubitul. Pentru că aici doar inima iţi dictează. Un prieten nu îţi poate satisface dorinţele trupeşti cu pasiunea cu care o face un iubit.
Fără cel mai bun prieten, o parte din suflet ţi-ar fi stearpă. Ai grijă de sufletul tău !