Lună plină şi înflăcărată, adună-ţi ielele din dansul lor alert şi-aruncă farmece pe alt tărâm.
Frenezie, hipnoză, euforie, extaz. Apogeu. Pierdere în lumină obscură. Transă albicioasă cu arome de busuioc. Piei şi lasă suflete dezgolite alunecate în neant să respire aer încărcat de blesteme.
Rază translucidă pe aşternuturi impecabile. Suflete dezgolite, uitate pe un cearşaf îmbibat cu fum de ţigară şi gânduri.
Muzică parcă lunatică, simţiri de foc... Îţi licăre sclipiri de lună în irişi violeţi şi-mi laşi palmele purtate pe trup în ritmuri lente. Îţi simt buzele cu gust de cireşe sălbatice lipindu-se pe ale mele şi mă topesc în întuneric, alunecând în braţele tale. Mă topesc la atingerea ta şi văd fumul ieşindu-mi din plămâni sub forme nedesluşite. Cea mai bună ţigară e cea pe care o împart cu tine.
Aerul pare încărcat de miresme văratice şi de miros de iarbă proaspătă. Şi mă ridic de lângă tine goală şi tălpile îmi trec prin iarba umedă. E singura savoare de vară pe care vreau să o simt acum până în sânge. Închid ochii şi o respir, îmi simt sufletul în tălpi şi îl calc cu fiecare pas. Luna îmi luminează calea parcă divină şi mă atrage şireată către spaţiul vrăjitoarelor. Iar eu, în hipnoza mea de-o noapte, o ascult întocmai. Mă prinzi de mână şi alunec încet înspre tine. Îţi simt iar buzele delicate şi cu inconfundabila aromă de cireşe şi deschid ochii încet. Trec dintr-o transă în alta.
Acum mă pierd în tine...
Fantome îmbibate în parfum de amintiri îmi bântuie prezentul...
M-apasă un dor nebun şi vreau să fug, să alerg, să ţip... M-am săturat de perdele translucide printre gândurile mele fericite care umbresc zâmbete necoapte.
Sunt sătulă de ploi amare de lacrimi şi de momente de convalescenţă. Vreau soare fără nori şi ploi, vreau fericire...
Dar mi-e atât de dor încât mă doare. Mă crucifică, mă torturează şi nu mă lasă să continui. Mă fixează în loc. Acele ceasornicului meu arată aceeaşi oră de aproape un an. Şi gândul mă perindă prin aceleaşi locuri, iar şi iar, mereu grăbit, mereu acelaşi...
Inima-mi plânge, chiar dacă zâmbesc. Trec uneori prin clipe groaznice şi atunci când cred că mi-am revenit, mă afund...
Mă rătăcesc printre cuvinte, scriu plângând, urlu. Mă izolez şi nu mai vreau să ştiu de nimeni. Dar mi-e dor şi mă întorc spăşită. Îmi lipseşte acel ceva de care mi-e dor şi pe care deja îl urăsc că nu mă lasă să continui. Aş vrea, dar mă opreşte. Şi atunci când stagnez, mă lasă să merg mai departe, oprindu-mă la primul pas făcut.
Cum să renunţ la amintirea ta atât de vie şi atât de dureroasă? Cum să te uit când nu pot şi nu vreau?
Vreau să te simt, dar nu mai pot. M-ai lăsat singură în lume rece şi plină de amintiri morbide. Nu ţi-am greşit cu nimic ca să-mi faci asta. Vrei să ştii ceva? Te iubesc sincer!
Fantome îmbibate în parfum de amintiri îmi bântuie prezentul...
From Cryssu'... Enjoy it!1. Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?
Hmmm... Nu ştiu ce să zic. Mai multe. Să dorm, să ascult muzică... :)
2. Dacă ai afla astăzi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Aş păstra secretul, aş face un împrumut la bancă şi aş profita să văd toate lucrurile pe care nu le-am văzut şi să fac ceea ce poate mi-am dorit, dar nu am putut. Aş călători, aş iubi mai mult, aş profita de fiecare secundă, aş fuma, aş încerca şi ceva mai tare... Deşi, dacă stau să mă gândesc, nici acum nu ştiu ce mă împiedică să fac toate astea...
3. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?
Să scriu? :)) Cu siguranţă.
4. Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară? Care ar fi titlul articolului?
"Prima operaţie de ... realizată de dr. Antonia Zărnescu". :P
5. Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?
Adevărul şi numai adevărul.
6. Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?
"Be right back" :)) Glumesc... Nu ştiu, nu m-am gândit niciodată la asta. Oricum nu va ţine de mine.
7. Când erai mică ce le răspundeai celor mari la întrebarea : Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?
Sincer, nu mai ştiu. Probabil doctor, ca majoritatea copiilor. Oricum, nu am greşit cu nimic. :)
8. Ce ai face dacă ai ştii absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
Aş face ceea ce mi-aş dori fără reţineri şi fără regrete.
9. Ceea ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
Că am fost o mamă "mişto".
10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale, şi să îţi iei un interviu, care sunt trei întrebări pe care ţi le-ai adresa?
- Aveţi regrete?
- Sunteţi o femeie fericită?
- Ce aţi schimba în viaţa dumneavoastră şi ce sfat de viitor aţi da tinerilor?
Miresme văratice, cocktail de lacrimi si zambete, parfum de libertate... Asta e în jur. Lumea parcă a luat-o razna, nopţile au înlocuit zilele, căldura a topit asfaltul şi gândurile triste... Pare a fi o înviere mult dorită a firii, umanitatea zburdă lent, în reluare, pe acorduri exotice. Vara ne metamorfozează din fiinţe cumpătate în fiinţe nocturne. De la apus până în zori trecem printr-o transformare existenţială, care ne menţine vibraţia emoţiilor vie.
Zilele trec precum orele, timpul trece cu o viteză ameţitoare, pentru ca noi, după trei luni, să realizăm că nu am apucat să facem nimic. După ce ne-am bucurat de vară si de libertate de parcă ar fi fost un drog, ajungem să privim in urmă cu tristeţe, cu dor şi cu nerăbdare pentru ceea ce urmează.
Ploaie de stele peste visuri şi speranţe. Cuvine amestecate, fără sens, obraznice, obsecene. Euforie. Dezmăţ. Libertate. Nebunie.
Respir vara şi ameţesc, e mai rea ca un drog. Şi sunt dependentă... O simt alergându-mi prin vene, îmi pulsează pe piele, prin pori... O respir, o simt, o trăiesc. E mai rău ca un amant înflăcărat care lasă cicatrici pe piele cu jăratic. O doresc, ard de nerăbdare... Şi când e aici, mă topesc, încăt nici nu o simt cum trece pe lângă mine. E o emoţie ce-mi împresoară fiinţa, asemenea unei iele, mă înnebuneşte ca o poţiune de dragoste, apoi mă lasă pradă sentimentelor negre din urma ei.
E un ciclu natural, atât de natural încât mă ameţeşte, pare ireal cât trebuie să o aştept pentru ca apoi să fiu dezamăgită de trecerea ei rapidă.
Vara e amantul meu ideal...
Mă citeşti din priviri. Oricât aş încerca să îmi rezerv dreptul la puţină intimitate, mi-l calci în picioare cu fiecare privire. Ar trebui să fie ilegal să dezbraci o persoană de secrete din priviri. E ca şi când aş umbla cu sufletul gol, în văzul tuturor, iar fragmentele de suflet ar fi scrise într-o limbă cunoscută doar de tine. Căci în faţa ta asta sunt, un suflet dezbrăcat de secrete. Şi nu îmi face plăcere goliciunea asta, căci e umilitoare, stânjenitoare... E genul care îţi îmbujorează obrajii doar când te gândeşti la ea.
Îmi citeşti fericirea pe buze şi tristeţea în oglinda ochilor mei. De parcă ar fi fost scris dinadins în acea limbă cunoscută doar de tine, pentru ca doar tu să le poţi descifra. A fost o conspiraţie împotriva mea şi a integrităţii mele. Să fiu umilită şi plimbată dezbrăctă într-o piaţă publică vizibilă doar ochilor tăi arzători de dorinţa descoperirii altor şi altor secrete... Pe când tu îmi eşti complet inaccesibil asemenea unui cufăr închis a cărui cheie a fost pierdută de ani. De ce contrastul ăsta izbitor? De ce nu există o lege a compensaţiei şi în acest caz? De ce doar tu ai voie să domini şi să devii atotştiutor în timp ce eu mă lupt cu goliciunea?
Îmi cer dreptul la compensaţie! Vrea ca doar vara să îşi rezerve dreptul la a mă dezbrăca parţial, vreau ca tu să nu mai ai acest drept. Vreau ca sufletul meu să îşi poată ascunde trăirile fără umilinţă.
Îmi treci peste principii, peste ascunzişuri, peste toate ideile şi clasificările morale stabilite... Totul s-a dărâmat odată cu apariţia ta în acest triunghi vicios pe care îl faci tu cu sufletul şi cu conştiinţa mea.
Partea bună... sau rea e că îmi place să fiu chinuită de priviri curioase. Chiar dacă sunt doar ale tale şi cunosc totul despre mine, e bine aşa... Căci dacă ar înceta, mi-ar pricinui un dor arzător de tine. De tine şi de privirile tale albăstrui fără pic de milă sau de secrete.
Hihi, abia acum am văzut că am primit o leapşa de la Cryssu. Trebuie să îmi arăt desktop-ul. Well, there it is...
P.S. : Nici eu nu l-am curăţat înainte, doar că nu îmi place să fie încărcat.
P.P.S. : Evident că nu putea lipsi Grey's anatomy ! :))
